Vinul a apărut încă la începutul dezvoltării umane. Sucul fructelor, pomuşoarelor şi altor lichide dulci lăsat la păstrare mai mult timp, suferă anumite transformări, devenind ameţitor. Această băutură s-a dovedit a fi pe placul strămoşilor noştri.
Ei credeau că lichidul este bântuit de un spirit. Romanii numeau acest spirit „spiritus vini” arabii - alcool. De aici a apărut obiceiul de a numi aceste băuturi spirtoase sau alcoolice. Vinului i se atribuiau proprietăţi magice şi capacitatea de a vindeca trupul şi sufletul.
Arta de a face vin.
Francezii au o zicală: "Vinurile măreţe " cresc" de-a lungul marilor râuri". De fapt, apropierea de apă nu este unica condiţie pentru coacerea strugurilor. În afară de asta, strugurilor le este necesară lumina, sol uscat, dealuri calde. Temperatura aerului trebuie să fie de 25-28°C. Acest regim este dificil de menţinut în vii, şi chiar şi atunci, doar câteva săptămâni pe an. Prin urmare, vinul făcut în conformitate cu toate condiţiile "este considerat o raritate. Plantaţiile mondiale de vii sunt răspândite în principal în regiunile temperate.
Procesul de fabricare a băuturii implică parcurgerea anumitor etape. Mai întâi de toate, strugurii sunt zdrobiţi într-un zdrobitor, unde ei se eliberează de ciorchine. Timp de 9-15 zile compoziţia se află în procesul de fermentare. În rezultatul fermentării zahărul se descompune în alcool şi gaz bioxid de carbon. Tăria băuturii depinde de conţinutul de zahăr din poamă. După fermentare compoziţia se toarnă prima dată, fără a fi supusă presiunii ("scurgere"). Partea rămasă jos se presează, astfel se obţine "prima tărie". Structura vinului este determinată prin amestecarea "scurgerii" şi "prima tărie". Vinul este filtrat şi îmbuteliat. Vinul tânăr (ieftin) este gata. Iar pentru fabricarea vinului scump acesta proces este doar începutul. Băutura este plasată pentru o lungă perioadă de timp în pivniţă, în butoaie de stejar, care îi oferă un gust distinctiv. La vârsta de un an sau mai puţin vinul este numit obişnuit, dacă este mai mare - de marcă. Ca urmare, calitatea vinului începe să depindă de experienţa, onestitatea şi aptitudinile vinificatorului.
Componenţa vinului
Vinul poate fi făcut din aproape orice fructe şi pomuşoare. Însă de ce pentru fabricarea acestei băuturi sunt preferaţi strugurii? Aceasta se explică prin faptul că conţinutul de zahăr din struguri este de 15-25% (de exemplu, în mere conţinutul de zahăr este de numai 12%). În afară de aceasta viile sunt una din cele mai rezistente plante. Strugurii sunt compuşi 90% din apă. Partea rămasă este compusă din elemente care se transformă în vinuri nobile. În afară de zahăr în componenţa vinului se includ acizi vinicoli, de măr, citric. Raportul dintre zahăr şi acizi în vin determină aroma şi evaluarea sa.
Vinul devine roşu numai în rezultatul fermentaţiei împreună cu pieliţa, în care sunt pigmenţi datorită cărora vinul devine roşu. Vinul alb este obţinut prin fermentarea sucului fără pieliţă.
Alegem băutura „corect”.
Există următoarele divizări: în dependenţă de tehnologie, compoziţia chimică, conţinutul de alcool şi zahăr.
Vinurile de masă (uscate), conţin 9-14% alcool. În cadrul procesului de fabricare a vinurilor seci nu se adaugă nici un fel de substanţe străine, inclusiv alcool. Prin urmare, vinurile seci sunt numite naturale.
Lichiorul conţine până la 15% alcool, 10% sau mai mult zahăr, la fabricare sunt utilizaţi struguri semiuscaţi. Vinurile tari pentru desert conţin până la 22% alcool şi până la 4% zahăr. Vinurile efervescente, spumante includ dioxid de carbon în exces. Șampania, de asemenea, este considerată vin spumant.
La alegerea vinului ar trebui să fie luate în considerare anumite reguli ușor de reținut. Un preţ prea redus ar trebui să trezească suspiciuni referitor la calitatea băuturii. După aceea trebuie de acordat atenţie etichetei. Pe etichetă sunt înregistrate denumirea, tăria, categoria (de exemplu, de marcă sau de masă). De asemenea, pe etichetă este menţionată cantitatea de zahăr conţinut în vin (cu excepţia celui uscat, în care nu conţine zahăr), simbolul Rostest - codul autorităţii de certificare, unde a fost identificat vinul şi în cele din urmă, denumirea producătorului. În mod obligatoriu este specificat GOST. Anul fabricării este indicat pe eticheta lipită de obicei pe gâtul sticlei). În final, puteţi efectua un alt test. Duceţi sticla spre lumină artificială şi întoarceţi-o cu gâtul în jos, şi observaţi specificul sedimentelor. Ele ar trebui să fie în cantităţi reduse.
Păstrarea vinului nu implică dificultăţi dacă nu faceţi rezervă pentru câţiva ani. Cele mai potrivite sunt locurile întunecate, răcoroase, fără iluminare directă şi căldură.
Aceste recomandări vă vor ajuta să alegeţi băutura şi să vă delectaţi de gustul său divin, atât de adorat încă de la apariţia civilizaţiei.
Arta de a face vin. 
Procesul de fabricare a băuturii implică parcurgerea anumitor etape. Mai întâi de toate, strugurii sunt zdrobiţi într-un zdrobitor, unde ei se eliberează de ciorchine. Timp de 9-15 zile compoziţia se află în procesul de fermentare. În rezultatul fermentării zahărul se descompune în alcool şi gaz bioxid de carbon. Tăria băuturii depinde de conţinutul de zahăr din poamă. După fermentare compoziţia se toarnă prima dată, fără a fi supusă presiunii ("scurgere"). Partea rămasă jos se presează, astfel se obţine "prima tărie". Structura vinului este determinată prin amestecarea "scurgerii" şi "prima tărie". Vinul este filtrat şi îmbuteliat. Vinul tânăr (ieftin) este gata. Iar pentru fabricarea vinului scump acesta proces este doar începutul. Băutura este plasată pentru o lungă perioadă de timp în pivniţă, în butoaie de stejar, care îi oferă un gust distinctiv. La vârsta de un an sau mai puţin vinul este numit obişnuit, dacă este mai mare - de marcă. Ca urmare, calitatea vinului începe să depindă de experienţa, onestitatea şi aptitudinile vinificatorului.
Componenţa vinului 
